Al Patrulea Hagialac

Craii de Curtea Veche a lui Mateiu Caragiale sunt o piatra de poticnire, izvor inepuizabil de contradictii, dispute si nedumeriri.
Fascinatia care emana din aceasta opera se explica si prin faptul ca, desi colcaind de pasiuni, autorul, un bun heraldist, le-a „scartelat” intr-un imuabil si intepenit scut.
A da un caracter hieratic patimilor e la indemana numai a unui mare artist. Aici e paradoxul blazonului, care e una din stiintele hermetice. Scutul reprezinta inima, o inima intepenita si rigida, insa vie peste cicluri, ca Steaua Polara, tocmai pentru ca este imuabila.
Spuneam ca heraldica era una din multiplele discipline ale hermetismului. Blazonul este o sectiune longitudinala a Athanorului, a vasului alchimic, in care se realizeaza transmutarea materiilor grosiere in materia prima si aur filozofal.
Dar Athanorul nu este altceva decat pieptul operatorului. De aceea blazonul se considera ca atarnat de gat si simbolurile de pe el exprimau „adancimile” purtatorului sau.